Norman Doige, autorul cartii “Creierul vindecator”, este psihiatru, psihoanalist si cercetator in cadrul Departamentului de Psihiatrie al Universitatii din Toronto si al Universitatii Columbia din New York. Este unul dintre liderii mondiali ai neuroplasticitatii.
La fel ca descoperirile din domeniul medicamentelor si al chirurgiei, si descoperirea neuroplasticitatii a dat nastere unor terapii care au ameliorat un numar uimitor de patologii. Veti gasi cazuri multe extrem de detaliate, despre pacientii diagnosticati cu diferite forme de afectiuni, durere cronica, atac cerebral, traumatism cranian, leziune cerebrala, autism, deficit de atentie, retard de dezvoltare, depresie etc.
Veti descoperi in aceasta carte parinti carora medicii le-au spus ca copiii lor autisti sau cu leziuni cerebrale nu vor urma niciodata un parcurs educational normal, dar care i-au vazut pe acesti copii absolvind, mergand chiar la universitate, devenind independenti si legand prietenii profunde.
Odata inteleasa aceasta capacitate auto-vindecatoare a creierului, multe afectiuni neurologice considerate incurabile sau ireversibile se pot ameliora, adesea radical, iar in unele cazuri chiar vindeca.
Aceasta carte descrie cea mai importanta descoperire din domeniul intelegerii raportului dintre creier si minte de la inceputurile stiintei moderne: creierul este neuroplastic. Neuroplasticitatea este acea proprietate a creierului care ii permite sa-si schimbe structura si functionalitatea.
Cele mai multe dintre tratamentele prezentate in aceasta carte folosesc energia – sub forma de lumina, sunet, vibratii, electricitate si miscare. Aceste diferite energii trezesc capacitatea de vindecare a creierului in mod natural si non-invaziv.
Abordarea neuroplastica necesita implicarea activa a pacientului la toate nivelurile: mental, nerologic si corporal. O astfel de abordare se gaseste si in medicina occidentala, astfel, parintele medicinii stiintifice, Hipoctat, vedea deja in corp vindecatorul suprem si considera doctorul si pacientul drept aliati care lucreaza cu natura pentru a ajuta organismul sa-si activeze propriile capacitati de vindecare.
In carte, dupa cum am precizat mai sus, sunt prezente povestirile mai multor persoane care si-au transformat creierul, si-au recuperat parti pierdute din ele insele sau si-au descoperit capacitati launtrice pe care nu banuisera ca le au.
Am ales la intamplare o povestioara, care sper sa fie de folos persoanelor care se confrunta cu aceasta problema:
“Jordan Rosen era un copil sanatos si istet, care dadea impresia ca se dezvolta normal, ca cei doi frati ai lui. Parintii lui observasera un singur lucru, care nu-i ingrijora peste masura: copilul continua sa gangureasca la o varsta la care majoritatea copiilor incep sa stapaneaasca 5-6 cuvinte. Poate din pura coincidenta, la 18 luni, la o saptamana dupa ce a fost vaccinat, a facut o gripa intestinala grava. Dupa aceea a incetat sa se mai uite in ochii altora sa raspunda cand era strigat si parea incapabil sa descifreze expresiile faciale. Incetase sa se mai joace si isi pierduse facultatea de a crea legaturi afective. Mama lui, Darlene, a remarcat ca el nu parea sa inteleaga ca ceilalti oameni au ganduri si emotii si ii trata ca pe niste obiecte.
[…]
La 3 ani, copilul tot nu vorbea iar sedintele de logopedie ramasera fara niciun efect si medicii credeau ca nu va vorbi niciodata. Un specialist in dezvoltare infantila si un psihiatru specializat in autism de la Institutul Clarke de Psihiatrie Toronto i-au pus diagnosticul de autism.
Unul dintre doctori a scris in concluziile sale: “Jordan prezinta deficiente grave la nivelul comunicarii verbale si non-verbale si in interactiunea sociala reciproca.”
[…]
Un grup de sustinere reciproca al parintilor cu copii autisti a confirmat acest mesaj lipsit de speranta. Cineva a mentionat Centrul pentru ascultare a lui Paul, dar au respins din start ideea ca fiind nerealista.
– Asa ca, imi explica Darlene, o persoana plina de optimism, am studiat problema.
La urma urmei, fiul ei nici nu asculta nici nu vorbea, si ca multi copii autisti, era hipersensibil la senzatii, in special la sunete.
Jordan avea 3 ani cand a inceput terapia cu Paul. Acesta si-a dat seama imediat ca nu poseda un limbaj real: folosea acele cateva “cuvinte” pe care le putea rosti pe post de simple sunete, in afara oricarui context si fara intentia de a comunica. Dupa terapia de ascultare cu ajutorul vocii maternea inceput sa vorbeasca si comportamentul lui s-a normalizat. A continuat sa faca cateva sedinte o data la 6 luni timp de cativa ani. In cele din urma, a legat prietenii, a urmat o scoala normala, a absolvit-o cu rezultate foarte bune si a intrat la universitatea din Halifax.
[…] “
Cartea o puteti comanda de aici.