Roşiile sunt cele mai cultivate legume şi sunt printre cele mai atacate de boli, dăunători şi viroze. Este important ca bolile tomatelor să fie prevenite, acest moment trebuie să fie depistat devreme fără a fi compromisă întreaga recolta.
Această boală a roșiilor se manifestă în câmp deschis şi doar în ciclul II de cultivare a tomatelor din seră sau solarii. Este cea mai periculoasă boală întâlnită în plantațiile de tomate şi poate să compromită întreaga recoltă în câteva zile de la apariția primelor simptome.
Infecția apare pe toate organele aeriene ale plantei (frunze, tulpină, peţiol, fructe). La vârful frunzelor sau pe marginea acestora apar pete mari, de formă neregulată, de culoare verzuie cu aspect opărit. La zona de contact dintre ţesuturile atacate şi cele sănătoase, apare un puf alb-cenuşiu, care reprezintă conidioforii şi conidiile ciupercii. Ulterior, ţesuturile din dreptul petelor se brunifică, se necrozează şi frunzele se usucă.
Pagubele cele mai mari se înregistrează când boala se manifestă pe fructe, care pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. Pe fructele care cad la suprafaţă solului, ciuperca sporulează din abundenţă.
Apariţia şi evoluţia aceste boli este favorizată de precipitaţii dese, urmate de o perioadă cu cerul acoperit, cu atmosferă saturată în apă şi de o temperatură cuprinsă între 10 şi 25 °C.
Îngrăsămintele minerale, în special cele cu potasiu stânjenesc apariţia şi evoluţia bolii, în schimb surplusul de azot condiţionează dezvoltarea atacului. Culturile de tomate irigate intens, precum şi cele irigate şi neaerisite sunt foarte puternic atacate de mană.
Se recomandă aplicarea unui asolament raţional; se va evita cultivarea tomatelor în vecinătatea cartofilor, deoarece boala trece uşor de la aceştia la tomate, se va evita recoltarea seminţelor din fructele atacate, toamna se vor aduna şi se vor arde toate resturile de plante, după care se va face o arătură adâncă; în sere se vor distruge resturile de plante, iar pământul se va schimba sau se va dezinfecta termic sau chimic. Culturilor de tomate li se vor administra îngrăşăminte minerale, în special doze mari de potasiu, care intensifică rezistenţa plantelor.
În locuri unde boala se manifestă cu regularitate, tratamentele chimice sunt absolut necesare.
Tratamentele se vor repeta de mai multe ori, în funcţie de condiţiile climatice, la intervale mai scurte (5-7 zile).