Pătlagina este una dintre cele mai răspândite plante din flora spontană. O întâlnim în grădini, pe pajiști, pe marginea potecilor și în multe alte zone înierbate.
Printre speciile cunoscute se numără pătlagina îngustă – Plantago lanceolata și pătlagina mare – Plantago major. Ambele au fost folosite tradițional, însă pătlagina îngustă este foarte cunoscută în fitoterapie, în special pentru preparatele destinate confortului gâtului și căilor respiratorii.
Frunzele conțin substanțe mucilaginoase, glicozide iridoide, flavonoide, taninuri și alți compuși vegetali care explică numeroase dintre utilizările tradiționale ale plantei.
Frunzele proaspete de pătlagină – când se folosesc
Frunza proaspătă este disponibilă în sezon și poate fi utilizată imediat după recoltare.
În tradiția populară, frunzele proaspete au fost folosite mai ales extern, după ce au fost bine spălate și ușor zdrobite.
Zdrobirea frunzei ajută la eliberarea sucului și a substanțelor vegetale din țesuturile plantei.
Pentru utilizare externă:
- se aleg frunze sănătoase și curate;
- se spală foarte bine;
- se tamponează cu un prosop curat;
- se zdrobesc sau se strivesc ușor;
- se aplică pentru scurt timp pe zone superficiale ale pielii.
Frunzele proaspete nu trebuie aplicate pe răni profunde, arsuri importante sau zone care prezintă semne de infecție.
Atenție de unde culegi pătlagina
Pătlagina crește aproape peste tot, dar nu orice loc este potrivit pentru recoltare.
Evită plantele care cresc:
- lângă șosele foarte circulate;
- în apropierea terenurilor tratate cu pesticide sau erbicide;
- în zone frecventate intens de animale;
- lângă gropi de gunoi sau terenuri contaminate;
- în spații despre care nu știi dacă au fost tratate chimic.
Pentru utilizare, cele mai potrivite sunt plantele crescute într-o grădină proprie sau într-o zonă curată și cunoscută.
Frunzele uscate – mai practice pentru ceai
Pentru prepararea infuziilor, frunzele uscate sunt mai ușor de folosit și de dozat.
Prin uscare se elimină cea mai mare parte a apei din plantă, iar frunzele pot fi păstrate o perioadă mai lungă fără să se altereze.
Pentru o cană de infuzie se pot folosi aproximativ:
1,5–2 g de frunze uscate la 200–250 ml de apă.
Apa fierbinte se toarnă peste plantă, cana se acoperă și se lasă aproximativ 10–15 minute.
Apoi infuzia se strecoară.
Acoperirea cănii în timpul infuzării este utilă pentru păstrarea cât mai bună a compușilor aromatici și volatili ai plantei.
La ce este folosit tradițional ceaiul de pătlagină
Pătlagina este cunoscută în special pentru conținutul său de mucilagii.
Aceste substanțe formează în contact cu apa o structură ușor vâscoasă, care poate contribui la calmarea și protejarea mucoaselor iritate.
Din acest motiv, preparatele din pătlagină sunt folosite tradițional pentru:
- calmarea senzației de iritație din gât;
- confortul căilor respiratorii;
- tusea uscată asociată unor iritații ușoare;
- protejarea mucoasei gurii și gâtului.
Pentru aceste utilizări este cunoscută în special Plantago lanceolata – pătlagina îngustă.
Se poate prepara ceai și din frunze proaspete?
Da.
Frunzele proaspete pot fi folosite și pentru prepararea unei infuzii, însă dozarea lor este mai puțin precisă deoarece conțin o cantitate mare de apă.
Din acest motiv, nu este corect să considerăm că un gram de frunză proaspătă este echivalent cu un gram de frunză uscată.
Pentru preparatele folosite regulat, frunza uscată este mai practică, deoarece permite o dozare mai constantă.
Frunzele proaspete pot fi o variantă sezonieră atunci când planta este disponibilă și poate fi recoltată dintr-un loc curat.
Maceratul la rece de pătlagină
Pătlagina poate fi preparată și sub formă de macerat la rece.
Această metodă este potrivită mai ales pentru plantele bogate în mucilagii.
Se folosesc aproximativ:
1,5 g de frunze uscate la 150 ml de apă rece.
Planta se lasă în apă suficient timp pentru ca substanțele mucilaginoase să treacă în lichid, după care preparatul se strecoară.
Maceratul trebuie preparat în cantități mici și folosit proaspăt.
De ce mucilagiile sunt importante
Mucilagiile sunt polizaharide vegetale care absorb apă și formează o consistență ușor gelatinoasă.
În contact cu mucoasele, acestea pot crea un strat protector temporar.
Acest efect explică de ce pătlagina este atât de des întâlnită în ceaiuri și siropuri destinate confortului gâtului.
Frunzele conțin și alți compuși importanți, printre care flavonoide, derivați fenolici și glicozide iridoide.
Cum se usucă pătlagina acasă
Dacă ai pătlagină într-un loc curat, frunzele pot fi recoltate și uscate pentru lunile următoare.
Este recomandat să fie culese într-o zi uscată, după ce roua s-a evaporat.
Frunzele trebuie să fie sănătoase, fără pete, mucegai sau urme de degradare.
După recoltare:
- se îndepărtează impuritățile;
- frunzele se întind într-un strat subțire;
- se lasă într-un loc bine aerisit;
- se feresc de soarele puternic direct;
- se întorc periodic pentru o uscare uniformă.
Frunzele sunt suficient de uscate atunci când devin fragile și se rup ușor între degete.
Cum se păstrează frunzele uscate
După uscarea completă, pătlagina poate fi păstrată în:
- borcane curate și bine închise;
- pungi de hârtie;
- recipiente destinate plantelor uscate.
Locul de depozitare trebuie să fie uscat, răcoros și ferit de lumină.
Dacă plantele capătă miros de mucegai, se înmoaie din cauza umezelii sau își schimbă evident aspectul, este mai bine să fie aruncate.
Proaspătă sau uscată – care variantă este mai bună?
Depinde de modul în care vrei să folosești planta.
Frunzele proaspete sunt potrivite:
- pentru utilizări imediate;
- pentru aplicații tradiționale externe;
- în perioada în care planta poate fi recoltată în siguranță.
Frunzele uscate sunt potrivite:
- pentru ceai;
- pentru macerat;
- pentru păstrare pe termen mai lung;
- atunci când se dorește o dozare mai constantă.
Pentru infuzii, varianta uscată rămâne cea mai practică.
Pătlagina mare și pătlagina îngustă sunt același lucru?
Nu.
Sunt specii diferite din același gen.
Plantago major, pătlagina mare, are frunze late și aproape ovale.
Plantago lanceolata, pătlagina îngustă, are frunze lungi și înguste, cu nervuri foarte vizibile.
Ambele au fost utilizate în tradiția populară, însă atunci când vorbim despre preparatele fitoterapeutice pentru gât și tuse, Plantago lanceolata este una dintre speciile cel mai bine documentate și folosite.
Precauții
Pătlagina nu trebuie utilizată de persoanele care știu că sunt alergice la această plantă.
Preparatele pentru copii trebuie alese în funcție de vârstă și de forma produsului utilizat.
În cazul unei tuse persistente, al febrei, dificultăților de respirație sau al unei stări generale care se agravează, este necesară evaluarea medicală.
Surse:
- European Medicines Agency (EMA) – Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC), European Union herbal monograph on Plantaginis lanceolatae folium, Revision 1.
- European Medicines Agency (EMA) – Final assessment report on Plantaginis lanceolatae folium, Revision 1.
- European Medicines Agency (EMA) – Assessment report on Plantago lanceolata L., folium.
- European Medicines Agency (EMA) – Community herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium.
- Literatură științifică de specialitate privind compoziția, mucilagiile și utilizările tradiționale ale speciilor din genul Plantago.
