În liniștea mănăstirilor de la poalele Munților Apuseni, călugării din Ardeal păstrau cu sfințenie rețete de leacuri din plante. Printre cele mai prețuite se număra tinctura de ienupăr – un elixir recunoscut pentru proprietățile sale purificatoare, detoxifiante și tonice. Preparată cu migală și rugăciune, această tinctură era folosită pentru întărirea rinichilor, curățarea sângelui și echilibrarea digestiei.
Ingrediente tradiționale 🌲
- Fructe de ienupăr proaspete sau uscate – 50 g
- Alcool de secară sau țuică naturală (40-50%) – 250 ml
- Borcan de sticlă închisă la culoare
Călugării insistau ca fructele să fie culese toamna târziu, după prima brumă, când conținutul de uleiuri volatile este maxim. Erau atent spălate și zdrobite ușor cu dosul lingurii de lemn, pentru a elibera substanțele active.
Mod de preparare
- Puneți boabele zdrobite într-un borcan de sticlă.
- Turnați alcoolul peste ele, acoperind complet fructele.
- Închideți ermetic borcanul și lăsați-l la macerat timp de 10-14 zile, într-un loc ferit de lumină, agitând zilnic.
- După această perioadă, strecurați printr-un tifon și păstrați tinctura în sticluțe mici, închise la culoare.
Beneficii detaliate 🌟
1. Detoxifierea rinichilor și a tractului urinar
Uleiurile esențiale din ienupăr au efect diuretic și antiseptic, favorizând eliminarea toxinelor prin urină. Studiile moderne confirmă capacitatea extractului de ienupăr de a inhiba creșterea bacteriilor implicate în infecțiile urinare.
2. Susținerea ficatului și digestiei lente
Călugării o recomandau în perioadele de post, pentru a stimula secreția biliară și a ușura digestia. Substanțele amare din ienupăr cresc secreția gastrică și reduc balonarea.
3. Stimularea circulației sanguine
Prin acțiunea sa ușor vasodilatatoare, tinctura poate ajuta la îmbunătățirea circulației periferice, fiind folosită extern în frecții pentru dureri reumatice.
4. Echilibru emoțional și purificare energetică
În medicina monahală, ienupărul era considerat o plantă de protecție spirituală. Se folosea și în candele, pentru purificarea încăperilor, dar tinctura era administrată și în stări de oboseală psihică sau melancolie.
Mod de administrare ✨
- Intern: 20-30 de picături, de 2 ori pe zi, diluate în puțină apă, înainte de mese. Cura nu trebuie să depășească 3 săptămâni consecutive.
- Extern: sub formă de frecții pentru articulații dureroase, 1-2 ori pe zi.
Contraindicații ⚠️
- Contraindicat în afecțiuni renale grave (nefrită, insuficiență renală), sarcină, alăptare și copiilor sub 12 ani.
- Poate irita stomacul dacă este administrată pe termen lung sau în doze prea mari.
- Persoanele cu sensibilitate la uleiuri volatile (alergii) trebuie să evite acest remediu.
Surse:
- Plants – „Pharmacological Properties of Juniperus communis L. (Common Juniper)”, MDPI, 2020
- Journal of Ethnopharmacology – „Traditional herbal remedies in Transylvanian monastic medicine”, Elsevier, 2019
- HerbalGram – „Juniper Berry: An Overview of Constituents and Clinical Uses”, American Botanical Council
- Cercetări etnobotanice în Țara Moților, Ioan Muntean, Ed. Dacia, 1998