Scorțișoara și cuișoarele sunt nelipsite din multe bucătării, însă întrebuințarea lor nu s-a oprit niciodată doar la aromatizarea preparatelor. De-a lungul timpului, cele două mirodenii au fost folosite și sub formă de infuzii, mai ales în momentele în care o masă consistentă lăsa în urmă senzația că digestia are nevoie de puțin ajutor.
Combinate într-o băutură caldă, oferă un gust intens, ușor dulceag-picant și o concentrație interesantă de compuși aromatici și polifenoli. Iar unele dintre proprietățile pentru care au fost apreciate tradițional au atras și atenția cercetătorilor.
🌿 1. Scorțișoara și confortul digestiv după masă
Scoarța de Cinnamomum verum, cunoscută drept scorțișoară de Ceylon, are o utilizare tradițională bine documentată pentru disconfort gastrointestinal ușor, balonare și flatulență.
Această întrebuințare este recunoscută inclusiv în monografia europeană dedicată scorțișoarei.
Tocmai de aceea, o infuzie aromată cu scorțișoară este potrivită mai ales după mesele mai consistente, când apare senzația de abdomen prea plin sau digestie greoaie.
Printre substanțele caracteristice scorțișoarei se află cinamaldehida, alături de diferiți polifenoli și alți compuși aromatici.
☕ 2. Cuișoarele completează efectul aromatic și digestiv
Cuișoarele sunt mugurii florali uscați ai arborelui Syzygium aromaticum și au o lungă istorie de utilizare în alimentație și în preparatele tradiționale destinate digestiei.
Aroma lor puternică este dată în mare parte de eugenol, principalul constituent al uleiului volatil din cuișoare.
În literatura de specialitate sunt descrise utilizări tradiționale ale cuișoarelor pentru diferite neplăceri digestive, iar asocierea lor cu scorțișoara produce o băutură intens aromată care poate fi consumată în cantități moderate după masă.
🌱 3. O combinație bogată în compuși antioxidanți
Cuișoarele se remarcă printr-un conținut ridicat de compuși fenolici. Printre cei identificați se numără:
• eugenolul
• acidul galic și derivații săi
• quercetina
• kaempferolul
• alți compuși fenolici
Eugenolul poate neutraliza radicalii liberi prin structura sa chimică, iar extractele de cuișoare au demonstrat o activitate antioxidantă puternică în numeroase teste de laborator.
Și scorțișoara furnizează compuși vegetali cu proprietăți antioxidante, astfel încât asocierea celor două mirodenii aduce într-o singură cană mai multe categorii de substanțe bioactive.
📊 4. Scorțișoara și răspunsul organismului după masă
Scorțișoara a fost cercetată și în legătură cu modul în care organismul răspunde la carbohidrații consumați la masă.
Într-un studiu încrucișat efectuat pe 14 persoane sănătoase, adăugarea a 6 g de scorțișoară la o porție de budincă de orez a dus la un răspuns glicemic postprandial mai redus și la o încetinire a golirii gastrice.
Efectul asupra glicemiei a fost mai pronunțat decât modificarea golirii gastrice.
Există și cercetări preliminare asupra cuișoarelor. Într-un mic studiu clinic, un extract polifenolic standardizat din cuișoare, administrat zilnic, a fost asociat cu valori mai mici ale glicemiei după masă.
Important este că în aceste cercetări au fost utilizate cantități sau extracte standardizate diferite de infuzia preparată acasă. Rezultatele sunt interesante pentru înțelegerea proprietăților celor două mirodenii, dar nu trebuie atribuite automat unei căni de ceai.
🫖 Cum se prepară băutura cu scorțișoară și cuișoare
Pentru o cană aveți nevoie de:
• 250 ml apă
• ½ baton de scorțișoară de Ceylon sau aproximativ 0,5–1 g scoarță mărunțită
• 2–3 cuișoare întregi
Se pune apa la încălzit împreună cu mirodeniile. După ce începe să fiarbă ușor, se menține la foc mic aproximativ 3–5 minute, apoi se oprește focul.
Se acoperă și se lasă încă 7–10 minute, după care se strecoară.
Băutura se consumă caldă, de preferat după masa principală.
Nu este necesar să fie îndulcită. Pentru un gust mai delicat se poate folosi mai puțină scorțișoară sau numai două cuișoare.
🌿 Ce scorțișoară este mai potrivită?
Pentru consum repetat este preferabilă scorțișoara de Ceylon – Cinnamomum verum.
Scorțișoara Cassia conține în general cantități mai mari de cumarină, substanță care poate deveni problematică atunci când este consumată frecvent în cantități mari.
Scorțișoara de Ceylon conține mult mai puțină cumarină și este o alegere potrivită atunci când mirodenia este utilizată regulat.
⚠️ Contraindicații și precauții
În cantitățile obișnuite folosite în alimentație, scorțișoara și cuișoarele sunt în general bine tolerate.
Persoanele alergice la aceste mirodenii trebuie să le evite. În cazul afecțiunilor hepatice este prudent să se evite consumul regulat și în cantități mari de scorțișoară Cassia, din cauza conținutului de cumarină.
În sarcină și alăptare este potrivită menținerea consumului la cantitățile culinare obișnuite, fără preparate concentrate sau utilizare medicinală în doze mari.
Uleiul esențial de cuișoare nu este echivalent cu infuzia din cuișoare întregi și nu trebuie adăugat în această băutură pentru a-i crește concentrația.
🌸 O băutură simplă pentru finalul mesei
Scorțișoara și cuișoarele formează una dintre acele combinații în care tradiția culinară se întâlnește firesc cu proprietățile unor compuși vegetali bine cunoscuți.
O cană preparată din cantități moderate poate completa plăcut o masă, mai ales atunci când este dorită o băutură caldă, aromată și fără zahăr. În plus, scorțișoara are o utilizare tradițională recunoscută pentru balonare și disconfort digestiv ușor, iar ambele mirodenii sunt surse interesante de compuși aromatici și fenolici.
Surse:
- European Medicines Agency – Community herbal monograph on Cinnamomum verum J. S. Presl, cortex
- The American Journal of Clinical Nutrition / PubMed – Effect of cinnamon on postprandial blood glucose, gastric emptying, and satiety in healthy subjects
- National Center for Complementary and Integrative Health – Cinnamon: Usefulness and Safety
- Asian Pacific Journal of Tropical Biomedicine / PubMed Central – Clove (Syzygium aromaticum): a precious spice
- BMC Complementary Medicine and Therapies – Water-soluble polyphenol-rich clove extract lowers pre- and post-prandial blood glucose levels in healthy and prediabetic volunteers: an open label pilot study