Centrul pentru Plante Medicinale al Facultății de Medicină din cadrul Universității Masaryk explică faptul că toamna este o perioadă importantă pentru recoltarea rădăcinilor și rizomilor medicinali, organele subterane având rol de depozit pentru supraviețuirea plantei peste iarnă.
1. Rădăcina de brusture – una dintre rădăcinile clasice ale fitoterapiei
Brusturele (Arctium lappa) este o plantă bienală, iar rădăcina reprezintă partea medicinală cel mai frecvent utilizată. Pentru recoltare sunt potrivite plantele tinere, înainte ca rădăcina să devină foarte fibroasă. Centrul pentru Plante Medicinale al Universității Masaryk menționează recoltarea toamna a rădăcinilor de brusture provenite din plante de unul sau doi ani.
Rădăcina conține în special inulină, alături de acizi fenolici și alți compuși vegetali.
Brusturele are o tradiție îndelungată în fitoterapia europeană. EMA include rădăcina de brusture în monografia europeană și recunoaște utilizările tradiționale ale acesteia în domeniul tulburărilor cutanate minore, al tractului urinar și al pierderii temporare a poftei de mâncare.
Cum se pregătește pentru iarnă
După scoaterea din pământ:
- se îndepărtează pământul și părțile deteriorate;
- rădăcina se spală rapid și bine;
- rădăcinile groase se taie longitudinal sau în rondele subțiri;
- bucățile se așază într-un singur strat, într-un loc bine aerisit, sau într-un uscător pentru plante;
- se păstrează numai după uscarea completă.
Tăierea imediat după recoltare este importantă deoarece rădăcinile mari devin mult mai greu de porționat după uscare.
2. Valeriana – rădăcina recoltată după ce planta s-a maturizat
La valeriană (Valeriana officinalis), materia primă medicinală este reprezentată de organele subterane. Recoltarea se face toamna, după ce planta s-a dezvoltat suficient.
Ghidul agricol al provinciei Manitoba recomandă recoltarea rădăcinilor după primul îngheț din toamna celui de-al doilea sezon de vegetație. După recoltare, rădăcinile sunt curățate și uscate cu circulație bună a aerului și la temperatură joasă, sub aproximativ 40°C. Bucățile mai mari se taie pentru a grăbi uscarea.
De ce este valoroasă rădăcina
Valeriana conține acizi valerenici, ulei volatil și numeroși alți constituenți care contribuie împreună la efectele sale.
Dintre cele cinci plante prezentate aici, valeriana are și una dintre cele mai bine documentate utilizări. EMA arată că anumite extracte etanolice uscate din rădăcină au utilizare bine stabilită pentru ameliorarea tensiunii nervoase ușoare și a tulburărilor de somn. Studiile clinice evaluate au indicat îmbunătățiri ale timpului necesar pentru adormire și ale calității somnului. Alte preparate din valeriană sunt recunoscute pe baza utilizării medicinale tradiționale pentru simptome ușoare de stres și pentru favorizarea somnului.
Este importantă aici diferența dintre preparate: dovezile clinice mai solide se referă la anumite extracte etanolice standardizate, nu automat la orice ceai preparat acasă.
Cum o păstrezi
Rădăcinile se spală cu atenție, cele mai groase se fragmentează și se usucă repede, la temperatură moderată și cu ventilație bună. În timpul uscării, mirosul caracteristic al valerianei devine mult mai puternic.
După uscare, se păstrează într-un recipient bine închis, ferit de lumină, căldură și umezeală.
3. Nalba-mare – rădăcina bogată în mucilagii
Nalba-mare (Althaea officinalis) este o plantă medicinală la care rădăcina este apreciată în special pentru conținutul său de mucilagii – polizaharide care, în contact cu apa, formează preparate cu consistență vâscoasă și efect emolient.
Autoritățile agricole din Ontario indică recoltarea rădăcinilor, de regulă, în toamna celui de-al doilea an.
EMA are o monografie europeană dedicată rădăcinii de Althaea officinalis, cu utilizări medicinale tradiționale în special în domeniul iritațiilor gurii și gâtului, tusei și unor tulburări gastrointestinale.
Mucilagiile sunt tocmai motivul pentru care rădăcina este folosită în preparate cu efect protector și calmant asupra mucoaselor.
Cum se pregătește
Rădăcina proaspăt scoasă este curățată și spălată, apoi se taie în felii cât este încă proaspătă.
Bucățile trebuie uscate complet înainte de depozitare. Rădăcinile cărnoase păstrează multă apă, iar depozitarea lor înainte de uscarea completă favorizează mucegăirea.
Pentru utilizarea ulterioară, rădăcina uscată și mărunțită se pretează foarte bine la macerare în apă, metodă potrivită pentru extragerea mucilagiilor.
4. Cicoarea – rădăcina amară și bogată în inulină
Cicoarea (Cichorium intybus) dezvoltă o rădăcină puternică, cunoscută atât ca aliment, cât și ca materie primă vegetală medicinală.
În culturile destinate rădăcinii, recoltarea are loc în mod obișnuit toamna. Datele agricole din Ontario indică recoltarea la sfârșitul toamnei, iar cercetările asupra culturilor de cicoare arată că momentul recoltării influențează atât producția, cât și compoziția carbohidraților din rădăcină.
Cicoarea este cunoscută în special pentru cantitatea mare de inulină, un fructan care funcționează ca fibră alimentară prebiotică.
În fitoterapia europeană, rădăcina are și o utilizare tradițională bine definită. EMA o recunoaște pentru ameliorarea simptomelor unor tulburări digestive ușoare, precum senzația de plenitudine, flatulența și digestia lentă, precum și pentru pierderea temporară a poftei de mâncare.
Pregătirea pentru iarnă
Rădăcinile se spală pentru îndepărtarea completă a solului, se taie în rondele sau bucăți subțiri și se usucă.
Pentru prepararea tradiționalului înlocuitor de cafea din cicoare, rădăcina este ulterior prăjită, proces care îi schimbă aroma și culoarea. Dacă scopul este păstrarea ei ca rădăcină medicinală uscată, nu este necesară prăjirea.
5. Ghințura – una dintre cele mai intense rădăcini amare
Ghințura galbenă (Gentiana lutea) este renumită pentru gustul extrem de amar al rădăcinii. Printre constituenții săi caracteristici se află glicozidele secoiridoide amare, în special gentiopicrosida și amarogentina. Amarogentina se numără printre substanțele naturale cu gust amar extrem de intens.
Culturile de ghințură necesită răbdare. Literatura de specialitate privind cultivarea acestei plante indică în general mai mulți ani până la obținerea unor rădăcini suficient dezvoltate, iar în culturile din sudul și sud-estul Europei recoltarea se face frecvent în jurul anilor 4–6.
În România, literatura agricolă de specialitate indică octombrie drept perioadă de recoltare a rădăcinilor cultivate.
Ghințura este un exemplu clasic de plantă amară digestivă. EMA recunoaște rădăcina de Gentiana lutea ca materie primă medicinală, preparatele fiind obținute din rădăcina uscată și mărunțită sau prin extracție.
Substanțele amare explică utilizarea tradițională înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare și susținerea funcției digestive.
Cum se pregătește
După recoltare, rădăcinile se curăță, se spală și se taie cât sunt încă proaspete. În culturile experimentale europene, rădăcinile au fost porționate după spălare și apoi uscate.
Ghințura nu trebuie recoltată din flora spontană fără verificarea statutului legal al plantei în zona respectivă. Pentru uz casnic este mult mai potrivită materia primă provenită din culturi controlate sau din surse autorizate.
Regula de bază pentru uscarea rădăcinilor medicinale
Indiferent de plantă, succesul păstrării peste iarnă depinde în mare măsură de eliminarea apei din țesut.
Rădăcinile proaspete sunt dense și pot rămâne umede în interior chiar dacă suprafața pare uscată. Din acest motiv, rădăcinile groase se taie înainte de uscare, în felii, rondele sau fâșii.
În practică, pregătirea urmează câteva etape simple:
- Recoltarea – se aleg plante corect identificate și suficient de mature.
- Curățarea – se îndepărtează solul și porțiunile bolnave sau deteriorate.
- Spălarea – se face rapid, fără lăsarea inutilă a rădăcinilor în apă.
- Porționarea – rădăcinile groase se taie cât sunt proaspete.
- Uscarea – într-un spațiu curat și foarte bine ventilat sau într-un uscător, folosind temperatura potrivită plantei.
- Depozitarea – numai după uscarea completă, în recipiente curate și uscate, protejate de umezeală, lumină și căldură.
Dacă apar mucegai, miros de mucegai, umezeală persistentă sau modificări suspecte ale materialului, rădăcina respectivă nu se păstrează pentru consum.
Un lucru important când culegem plante din natură
La rădăcini, recoltarea înseamnă de cele mai multe ori distrugerea plantei. Din acest motiv, plantele medicinale rare, protejate sau greu de identificat nu trebuie scoase din flora spontană.
Pentru plante precum ghințura, dar și ori de câte ori există dubii asupra speciei, cea mai sigură alegere este cultivarea în grădină sau cumpărarea rădăcinii de la un producător autorizat.
Identificarea botanică exactă este esențială. Nu este suficient ca o plantă să „semene” cu fotografia dintr-un ghid.
Precauții:
Faptul că o rădăcină este medicinală nu înseamnă că toate cele cinci plante se folosesc în același mod sau în aceleași cantități. Valeriana, de exemplu, poate produce somnolență și EMA recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor atunci când efectul este prezent; utilizarea sa medicinală nu este recomandată copiilor sub 12 ani, iar în sarcină și alăptare nu este recomandată conform monografiei europene.
Pentru celelalte rădăcini, modul de administrare și cantitatea trebuie stabilite în funcție de planta și preparatul ales, nu prin aplicarea unei „doze universale” pentru rădăcini medicinale.
De ce merită pregătite din toamnă
O rădăcină medicinală recoltată la momentul potrivit, curățată și uscată corect poate deveni o materie primă valoroasă pentru lunile reci. Valeriana este apreciată pentru utilizarea sa în stresul ușor și somn, nalba-mare pentru mucilagiile emoliente, cicoarea și ghințura pentru proprietățile amare digestive, iar brusturele rămâne una dintre rădăcinile tradiționale importante ale fitoterapiei europene.
Mai important decât cantitatea recoltată este însă modul în care este făcută recoltarea: identificare botanică sigură, alegerea plantelor mature, respectarea florei spontane și uscarea completă înainte de depozitare.
Surse
Government of Ontario — Growing medicinal herbs in Ontario
European Medicines Agency (EMA) — Final community herbal monograph on Arctium lappa L., radix
European Medicines Agency (EMA) — Final European Union herbal monograph on Valeriana officinalis L., radix
European Medicines Agency (EMA) — Final European Union herbal monograph on Althaea officinalis L., radix
European Medicines Agency (EMA) — Final Community herbal monograph on Cichorium intybus L., radix
European Medicines Agency (EMA) — European Union herbal monograph on Gentiana lutea L., radix – Revision 1
Masaryk University – Faculty of Medicine — Autumn is good for root drugs
Government of Manitoba — Valerian