In medicina populara romaneasca se folosesc multe plante aromatice. Numarul lor mare, raportat la cifra totala de plante folosite, se explica prin doua imprejurari. Pe de o parte plantele placut mirositoare au atras atensia asupra lor si au permis sa fie recunoscute cu certitudine. Pe de alta parte – dupa cum s-a dovedit ulterior – uleiul volatil dintr-o serie de plante aromatice prezinta afectiuni farmacologice valoroase.
Notiunea de planta aromatica este foarte veche. Aromaterapia include toatalitattea procedeelor terapeutice bazate pe utilizarea produselor aromatice de origine vegetala si respectiv a uleiurilor volatile.
Esentele sau uleiurile se extrag din radacina, scoarta, frunzele sau florile plantelor aromatice, prin diferite metode de preparare. Cand sunt extrase prima data, aceste esente se gasesc in starea cea mai concentrata si volatila.
Principalele actiuni si utilizari ale plantelor aromatice respectiv uleiurilor volatile sunt prezentate in cele ce urmeaza:
Actiune antibiotica
Proprietatea unor uleiuri volatile de a de a conserva produse biologice, de a opri dezvoltarea bacteriilor si a ciupercilor, este bine cunoscuta.
In Egiptul antic obtinerea mumiilor a fost asigurata prin utilizarea balsamurilor si a uleiurilor volatile. In Evul Mediu, dar si mai tarziu, s-au facut fumigatii prin arderea plantelor aromatice in vederea stavilirii epidemiilor.
Proprietatile antibiotice, antimicotice, antihelmintice ale multor uleiuri volatile au putut fi dovedite experimental.
Actiune asupra aparatului respirator
Multe uleiuri volatile sunt eliminate din organism in primul rand prin plamani, inlesnind indepartarea mucusului patologic prin fluidificarea secretiei (efect secretolitic) si prin stimularea miscarilor cililor epitelilului care captuseste arborele respirator (efect secretomotoric). Pe langa aceste efecte este binevenita si actiunea antibiotica. In inflamatia cailor respiratorii (bronsite, traheite, laringite, faringite) se pot folosi cu succes sub forma de aerosoli sau inhalatii uleiurile volatile de jeapan, de anason sau de cimbru.
Actiune carminativa
Pe langa actiunea anti-spasmodica este vorba si de o restabilire a tonicitatii musculaturii netede din peretele stomacal si cel intestinal. In aceste cazuri este bine venit efectul antiseptic si cel antiinflamator al diferitelor produse aromatice. In calitate de remedii carminative se folosesc fructele de chimion, de anason, flori de musetel si altele.
Proprietati tonice si stomahice
Aceste proprietati sunt legate partial de efectele descrise in aliniatul precedent. Printr-o usoara excitare a mucoasei stomacale unele produse aromatice stimuleaza secretia de suc gastric. Printre acestea se enumara si pelinul, fructele de fenicul sau produsele aromatice asociate cu cele amare.
Actiune hepato-biliara
Aceasta actiune se bazeaza pe doua proprietati: cea colagoga si cea coleretica. Efectul colagog consta in inlesnirea eliminarii bilei in colecist prin intarirea contractiilor acestuia. Efectul coleretic consta in stimularea parenchimului hepatic inlesnind formarea bilei care devine mai fluida in urma utilizairii uleiurilor volatile.
Aceste proprietati se gasesc in special in extractul de menta cat si in extractul din frunze de anghinare.
Uneori este de dorit sa se aplice un asemenea tratament timp indelungat (in afectiuni cronice), alteori insa uleiul volatil poate sa declanseze colici, sa agraveze situatia bolnavului. Acelasi lucru este valabil si in folosirea unor condimente in alimentatie. Condimentele s-au introdus in arta culinara probabil si datorita actiunii lor colagoge, dar folosirea condimentelor este de multe ori contraindicata in hepatopatii si in colecistopatii.
Actiune diuretica
Actiunea diuretica este una din proprietatile multor uleiuri volatile, mai cu seama a celui de ienupar, anason si fenicul. Prin cresterea volumului de urina excretata, avem de a face – ca si in cazurile precedente – cu inca o serie de efecte dintre care cele mai importate sunt cele antibiotice si cele usor spasmolitice.
Se poate pune intrebarea: cum sunt actiuni terapeutice atat de multiple in cazul utilizarii uleiurilor volatile? Raspunsul este dublu, actiunea fiind contidionata pe de o parte de numarul foarte mare de compusi chimici ce intra in compozitia fiecarui ulei volatil, pe de alta parte de organul la nivelul caruia se elimina din organism uleiurile volatile ( plamani, caile biliare, cele urinare etc.). In fond avem de-a face cu aceeasi tipuri de actiuni care se manifesta la locul de eliminare.
Depozitare si pastrare
Uleiurile volatile sunt sensibile la efectele luminii, caldurii, oxigenului si al umezelii. Se recomanda sa fie depozitate in sticlute inchise la culoare, ferite de lumina directa a soarelui si pastrate la temperatura camerei sau mai scazuta decit temperatura camerei.
Sticlutele din plastic nu sint indicate pentru pastrarea esentelor, pentru ca acestea sint foarte puternice si le vor oxida.
Aveti grija sa nu le lasati la indemina copiilor.
Niciun comentariu