Acidul uric este asociat frecvent cu guta și cu mesele bogate în carne, însă creșterea lui în sânge are explicații mult mai variate. Există persoane care consumă rar carne roșie și totuși descoperă valori crescute la analize, în timp ce altele mănâncă alimente bogate în purine fără să aibă aceeași problemă.
Un aspect interesant este că cea mai mare parte a acidului uric din organism provine din procesele metabolice proprii, nu direct din alimente. În plus, rinichii au un rol esențial în menținerea echilibrului, iar anumite medicamente, băuturi, afecțiuni și schimbări bruște ale greutății pot influența rezultatele analizelor.
De aceea, atunci când acidul uric depășește valorile normale, alimentația reprezintă doar una dintre piesele care trebuie analizate. Contează și modul în care organismul produce această substanță, capacitatea rinichilor de a o elimina și anumite obiceiuri zilnice care pot trece neobservate.
🧬 Ce este acidul uric și cum ajunge în sânge
Acidul uric este produsul final al descompunerii purinelor, substanțe prezente în ADN, ARN și în numeroase procese celulare.
Purinele provin din două surse principale:
- Surse interne: degradarea și reînnoirea normală a celulelor, precum și metabolismul nucleotidelor.
- Surse alimentare: carne, organe, anumite specii de pește, fructe de mare și alte alimente care conțin purine.
Ficatul și alte țesuturi participă la formarea acidului uric, iar eliminarea lui se realizează în principal prin rinichi, restul fiind eliminat prin intestin.
Când organismul produce prea mult acid uric sau elimină o cantitate insuficientă, concentrația acestuia în sânge crește. Situația poartă denumirea de hiperuricemie.
În majoritatea cazurilor, eliminarea renală insuficientă are un rol mai important decât producția excesivă.
🥩 1. Alimentele care pot favoriza creșterea acidului uric
Nu toate alimentele bogate în purine au același efect asupra uricemiei. Studiile arată că sursa purinelor și contextul alimentar contează.
| Aliment sau categorie | Influența asupra acidului uric |
|---|---|
| Ficat, rinichi și alte organe | Conținut foarte ridicat de purine; pot crește uricemia |
| Carne roșie | Consumul frecvent și în cantități mari poate favoriza creșterea |
| Sardine, anșoa, hering | Surse concentrate de purine |
| Scoici și anumite fructe de mare | Pot contribui la un aport ridicat de purine |
| Bere | Alcoolul și purinele din bere pot favoriza creșterea |
| Băuturi îndulcite cu fructoză | Stimulează producerea acidului uric |
| Leguminoase și unele legume | Nu prezintă aceeași asociere cu riscul de gută ca sursele animale bogate în purine |
Un lucru important este că legumele bogate în purine nu trebuie tratate la fel ca organele sau carnea roșie. Mazărea, fasolea, lintea, spanacul și ciupercile pot face parte dintr-o alimentație echilibrată.
De asemenea, peștele nu trebuie exclus automat. Unele specii conțin cantități importante de purine, dar oferă și nutrienți valoroși, inclusiv acizi grași omega-3.
🥤 2. Fructoza – un factor care poate fi trecut cu vederea
Fructoza este un zahăr prezent în mod natural în fructe, dar și în zahărul obișnuit, siropurile îndulcitoare, sucuri și numeroase produse procesate.
Când ficatul metabolizează cantități mari de fructoză, se consumă rapid ATP, o moleculă implicată în producerea și utilizarea energiei celulare.
Acest proces favorizează degradarea nucleotidelor și formarea acidului uric.
Sursele care merită urmărite sunt:
- Băuturile carbogazoase îndulcite.
- Sucurile de fructe consumate în cantități mari.
- Băuturile energizante cu zahăr.
- Dulciurile și produsele cu siropuri bogate în fructoză.
Fructele întregi sunt diferite de băuturile îndulcite. Ele conțin apă, fibre, vitamine și alți compuși, iar consumul lor obișnuit nu este asociat cu același risc ca aportul mare de băuturi zaharoase.
🍺 3. Alcoolul influențează atât producerea, cât și eliminarea acidului uric
Alcoolul poate crește uricemia prin două mecanisme importante.
Primul este stimularea degradării ATP și, implicit, a formării acidului uric.
Al doilea este reducerea temporară a eliminării renale a uraților, inclusiv prin modificările metabolice asociate consumului de alcool.
Berea prezintă un interes deosebit deoarece poate furniza și purine provenite din drojdie.
Consumul frecvent sau excesiv de alcool este asociat cu un risc mai mare de gută, iar reducerea acestuia poate contribui la controlul uricemiei.
💧 4. Deshidratarea și rolul rinichilor
Rinichii filtrează acidul uric din sânge, dar o parte importantă este reabsorbită și transportată prin mecanisme specifice la nivelul tubilor renali.
Atunci când organismul pierde prea multe lichide, concentrația acidului uric poate crește, iar eliminarea renală poate fi influențată.
Situațiile în care deshidratarea apare mai ușor includ temperaturile ridicate, transpirația abundentă, efortul fizic prelungit, vărsăturile și diareea.
Un aport adecvat de apă susține funcționarea rinichilor și contribuie la reducerea riscului de formare a anumitor calculi urinari, inclusiv a celor din acid uric.
Necesarul de lichide diferă însă în funcție de greutate, activitate, temperatură și starea de sănătate. Persoanele cu insuficiență cardiacă sau renală pot avea recomandări individuale privind cantitatea de lichide.
⚖️ 5. Greutatea corporală și rezistența la insulină
Unul dintre factorii mai puțin evidenți ai hiperuricemiei este rezistența la insulină.
În această situație, organismul are nevoie de cantități mai mari de insulină pentru a menține glicemia în limite adecvate.
Concentrațiile crescute de insulină pot favoriza reabsorbția renală a uraților, reducând cantitatea eliminată prin urină.
Din acest motiv, acidul uric crescut apare frecvent împreună cu:
- Obezitatea abdominală.
- Rezistența la insulină.
- Diabetul zaharat de tip 2.
- Hipertensiunea arterială.
- Trigliceridele crescute.
Aceste asocieri explică de ce uricemia este analizată uneori și în contextul sănătății metabolice, nu doar atunci când există suspiciunea de gută.
Scăderea treptată în greutate, atunci când există exces ponderal, poate contribui la reducerea acidului uric și la îmbunătățirea sensibilității la insulină.
⏳ 6. De ce dietele drastice și postul prelungit pot crește temporar acidul uric
Pare contradictoriu, dar o persoană care începe brusc o dietă foarte restrictivă poate observa o creștere a uricemiei.
În timpul postului prelungit sau al unei restricții severe de carbohidrați, organismul produce mai multe corpuri cetonice.
Acestea pot concura cu urații în procesele de transport renal, reducând temporar eliminarea acidului uric.
În plus, scăderea rapidă în greutate și degradarea accelerată a țesuturilor pot modifica metabolismul purinelor.
De aceea, pentru persoanele cu hiperuricemie sau gută, reducerea ponderală progresivă este în general preferabilă dietelor extreme.
💊 7. Medicamente care pot influența uricemia
Uneori, valorile crescute apar în contextul unui tratament administrat pentru o altă afecțiune.
| Medicament sau categorie | Efect posibil |
|---|---|
| Diuretice tiazidice | Pot reduce eliminarea acidului uric |
| Diuretice de ansă | Pot crește uricemia prin modificarea transportului renal al uraților |
| Aspirină în doze mici | Poate diminua eliminarea renală a acidului uric |
| Ciclosporină și tacrolimus | Pot favoriza hiperuricemia |
| Niacină în doze farmacologice | Poate crește concentrația acidului uric |
| Unele tratamente oncologice | Pot determina creșteri importante prin distrugerea rapidă a celulelor |
Aceste efecte nu apar identic la toate persoanele și depind de doză, funcția renală și alte afecțiuni.
Medicamentele prescrise nu trebuie întrerupte din cauza unei valori crescute a acidului uric fără evaluare medicală.
🧬 8. Factorii genetici – de ce unele persoane elimină mai greu acidul uric
Moștenirea genetică poate explica o parte importantă din diferențele dintre persoanele cu obiceiuri alimentare asemănătoare.
Anumite gene influențează proteinele care transportă urații prin rinichi și intestin.
Printre cele mai studiate se numără:
- SLC2A9, implicată în transportul uraților.
- ABCG2, implicată în eliminarea acidului uric, inclusiv la nivel intestinal.
- SLC22A12, care codifică transportorul renal URAT1.
Variantele acestor gene pot influența concentrația acidului uric din sânge și susceptibilitatea la gută.
Acest lucru explică de ce două persoane cu aceeași dietă pot avea valori diferite ale uricemiei.
🩺 9. Afecțiuni care pot determina creșterea acidului uric
Pe lângă alimentație și stilul de viață, există situații medicale care modifică producerea sau eliminarea acidului uric.
Boala cronică de rinichi. Reducerea funcției renale poate diminua eliminarea uraților, favorizând acumularea lor în sânge.
Psoriazisul sever. Reînnoirea accelerată a celulelor pielii poate contribui la creșterea metabolismului purinelor.
Afecțiunile hematologice. Unele boli caracterizate prin producție sau distrugere celulară crescută pot determina hiperuricemie.
Hipotiroidismul. Poate fi asociat cu valori crescute ale acidului uric, inclusiv prin modificări ale funcției renale.
Apneea obstructivă de somn. Episoadele repetate de oxigenare insuficientă pot favoriza metabolismul purinelor și pot fi asociate cu uricemie crescută, deși relația este influențată și de obezitate și de alți factori metabolici.
Aceste cauze devin relevante mai ales atunci când uricemia rămâne crescută în ciuda modificărilor alimentare.
🥛 10. Ce alimente și obiceiuri pot contribui la reducerea acidului uric
Există măsuri alimentare și comportamentale care pot susține menținerea uricemiei în limite adecvate.
| Aliment sau obicei | Beneficiu posibil |
|---|---|
| Lactate cu conținut redus de grăsimi | Asociate cu valori mai mici ale uricemiei și risc mai redus de gută |
| Apă consumată adecvat | Susține funcția renală și eliminarea urinară |
| Reducerea băuturilor zaharoase | Limitează aportul de fructoză care stimulează producerea acidului uric |
| Scădere ponderală graduală | Poate îmbunătăți uricemia și sensibilitatea la insulină |
| Alimentație de tip DASH | Poate reduce modest acidul uric și susține sănătatea cardiovasculară |
| Reducerea consumului de alcool | Poate diminua factorii care cresc producerea și reduc eliminarea uraților |
| Cireșe | Unele studii sugerează o asociere cu mai puține episoade de gută |
🥛 Lactatele și proteinele din lapte
Consumul de lactate, în special al celor cu conținut redus de grăsimi, este asociat cu un risc mai mic de gută.
Proteinele din lapte, precum cazeina și lactalbumina, pot favoriza eliminarea urinară a acidului uric.
Acest efect face ca iaurtul simplu, laptele și alte lactate potrivite toleranței individuale să fie opțiuni utile într-o alimentație echilibrată.
🥗 Alimentația de tip DASH
Modelul alimentar DASH pune accent pe legume, fructe, cereale integrale, lactate cu puține grăsimi, leguminoase și cantități moderate de proteine animale.
În studii clinice, această alimentație a fost asociată cu reducerea acidului uric, efectul fiind mai pronunțat la persoanele care aveau inițial valori crescute.
Un avantaj suplimentar este influența favorabilă asupra tensiunii arteriale și sănătății metabolice.
🍒 Cireșele și compușii lor
Cireșele conțin antocianine și alți polifenoli cu proprietăți antioxidante și antiinflamatoare.
Unele cercetări observaționale au asociat consumul de cireșe cu un risc mai mic de apariție a atacurilor de gută.
Este importantă diferența dintre reducerea inflamației asociate unui atac de gută și scăderea susținută a concentrației acidului uric. Dovezile privind efectul direct și durabil asupra uricemiei sunt mai puțin concludente.
🔬 11. Ce valori ale acidului uric sunt considerate crescute
Intervalele de referință diferă în funcție de laborator, sex și metoda de analiză.
Orientativ, la adulți pot fi întâlnite următoarele intervale:
| Categorie | Interval orientativ |
|---|---|
| Femei adulte | Aproximativ 2,4–6,0 mg/dL |
| Bărbați adulți | Aproximativ 3,4–7,0 mg/dL |
| Prag de saturație a uraților | Aproximativ 6,8 mg/dL |
Pragul de 6,8 mg/dL este important deoarece, peste această concentrație, uratul monosodic poate forma cristale în condiții favorabile.
Totuși, nu toate persoanele cu acid uric crescut dezvoltă gută.
În cazul persoanelor cu gută care necesită tratament de scădere a uricemiei, ghidurile recomandă în general o țintă sub 6 mg/dL, uneori mai mică în formele severe.
⚠️ 12. Când acidul uric crescut necesită investigații suplimentare
Hiperuricemia poate exista ani întregi fără simptome, fiind descoperită întâmplător la analizele de sânge.
Există însă manifestări care justifică evaluarea medicală:
- Durere articulară bruscă, intensă, însoțită de roșeață și umflare, mai ales la degetul mare de la picior, gleznă sau genunchi.
- Episoade repetate de inflamație articulară.
- Calculi renali, durere lombară sau sânge în urină.
- Valori persistent crescute ale acidului uric, mai ales în asociere cu afectarea funcției renale.
O articulație brusc umflată, roșie și foarte dureroasă, în special dacă apare și febra, necesită evaluare urgentă pentru excluderea unei infecții articulare.
Investigațiile pot include repetarea uricemiei, creatinina, estimarea filtrării glomerulare, sumarul de urină și evaluarea factorilor metabolici.
O singură valoare crescută nu stabilește diagnosticul de gută. Diagnosticul se bazează pe manifestări clinice și, în anumite situații, pe identificarea cristalelor de urat în lichidul articular.
De asemenea, hiperuricemia fără simptome nu necesită automat tratament medicamentos. Decizia depinde de istoricul medical, nivelul uricemiei și riscurile individuale.
📚 Surse
- National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases (NIAMS) – Gout.
- American College of Rheumatology – 2020 American College of Rheumatology Guideline for the Management of Gout.
- Mayo Clinic – High uric acid level.
- Arthritis & Rheumatology – Effects of the Dietary Approaches to Stop Hypertension (DASH) Diet and Sodium Intake on Serum Uric Acid.
