În casele românilor, murăturile sunt nelipsite de pe masa de iarnă, fiind servite alături de diverse preparate tradiționale. Varza murată ocupă un loc special, fiind ingredientul principal pentru faimoasele sarmale, dar și pentru zeama de varză, cunoscută pentru beneficiile sale digestive. Pentru o rețetă de varză murată perfectă, care să reziste peste iarnă, gospodinele știu că trebuie să urmeze câteva trucuri prețioase și să respecte tradițiile vechi, transmise din generație în generație.
Un obicei specific zonei Banatului implică un truc simplu, dar deosebit de util: printre căpățânile de varză sunt așezate și foi tocate, pregătite astfel pentru a fi folosite la gătit, atunci când vine vremea sarmalelor sau a altor feluri de mâncare. Acest amănunt oferă gospodinelor avantajul de a economisi timp, căci frunzele murate devin gata de folosit, fără să mai fie nevoie să fie tocate în sezonul rece.
Toamna este momentul ideal pentru pregătirea murăturilor, iar în cazul verzei, există o zi specială în calendar dedicată acestui proces: de Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie. Potrivit Fanatik, tradiția spune că verzele puse la murat în această perioadă vor fi crocante și bine păstrate peste iarnă, iar procesul murării va fi unul reușit. Totuși, gospodinele pot alege și alte zile apropiate, în funcție de disponibilitate și de timpul pe care îl au la dispoziție.
Pentru o varză murată perfectă, există câteva secrete la care gospodinele trebuie să fie atente:
– Alegerea căpățânilor: Foile trebuie să fie subțiri și căpățânile de dimensiuni medii, nici prea mici, dar nici mai mari de o palmă.
– Curățarea și pregătirea verzei: Verzele se spală bine și li se scot cotoarele cu ajutorul unui cuțit. În locul cotorului se pune câte o lingură de sare grunjoasă, care ajută la conservare și la aroma verzei.
– Așezarea în butoi: Verzele se aranjează cu grijă în butoi, alternând rândurile de varză cu sare grunjoasă și, după preferință, foi de varză tocate.
Pe lângă verzele propriu-zise, pentru un gust desăvârșit, gospodinele din Banat adaugă în butoi câteva ingrediente aromatice: hrean pentru un gust ușor picant și pentru a păstra verzele crocante, bețe de mărar uscat și frunze de dafin. Totodată, se pun boabe de piper și cimbru pentru o aromă intensă, iar pentru un plus de culoare și dulceață, o gutuie sau câteva boabe de porumb sunt adăugate printre verze.
După ce verzele au fost așezate în butoi, acesta se acoperă și se lasă timp de trei zile pentru a începe procesul de fermentare. Un alt obicei important este „pritrocirea” verzei, adică introducerea de aer în butoi cu ajutorul unei țevi sau a unui furtun. Acest proces ajută la omogenizarea sării și la fermentarea uniformă, astfel încât verzele să devină acide în mod natural și să capete acea savoare unică. Pentru ca verzele să rămână în zeamă, gospodinele pun deasupra câteva teascuri și o piatră, care împiedică ieșirea lor la suprafață.
O varză bine murată este gata de consum în aproximativ o lună, însă durata exactă depinde de temperatura și de locul unde este păstrat butoiul. În zilele mai calde de toamnă, procesul de fermentare este mai rapid, în timp ce, pe măsură ce temperaturile scad, acesta se încetinește, iar murăturile pot fi păstrate pe o perioadă mai lungă.
Pregătită astfel, varza murată nu este doar un simplu ingredient, ci parte a unui ritual tradițional, ce aduce aromele toamnei pe mesele românilor de sărbători. Astfel, de la gustul sarmalelor pregătite cu migală la zeama de varză acră servită pe stomacul gol, fiecare gospodină are propriile secrete, dar toate respectă tradițiile pentru a pune pe masă cea mai bună varză murată.
Niciun comentariu