Numele de „busuioc” provine din limba greacă – „basilikon” și înseamnă „rege”, reflectând atitudinile culturii antice față de plantă, considerând-o nobilă și sacră. În India busuiocul era prețuit ca o icoană a ospitalității, în timp ce în Italia era un simbol al iubirii. Ceaiul de busuioc era folosit ca leac încă din timpul fenicienilor, care ii atribuiau proprietăți magice multiple. La noi, planta a sosit cu o încărcătură magică din timpul dacilor, deoarece aceștia apreciau foarte mult mirosul și proprietățile sale medicinale.
Busuiocul este bogat în vitamina A, K, C, magneziu, mangan, cupru, fier, potasiu, omega-3, acizi grași și calciu. Cercetările indică faptul că există multe beneficii pentru sănătate asociate cu busuiocul.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Purdue (Statele Unite) a arătat ca busuiocul conține o gamă largă de uleiuri esențiale, bogate în compuși fenolici și o gamă largă de alte componente naturale, inclusiv polifenoli precum flavonoide și antociani.
Busuiocul conține cantități mari de vitamina E, utilă în tratarea artritei și a bolilor inflamatorii intestinale, potrivit unui studiu realizat la Institutul Federal de Tehnologie din Elveția.
S-a constatat că busuiocul potențează puterea de detoxifiere la nivelul ficatului, deoarece în frunzele de busuioc sunt prezente șase substanțe cetonice cu acțiune directă asupra celulelor hepatice, care cresc potențialul metabolic al acestora.
Extractul de busuioc este eficient în uciderea moleculelor dăunătoare și prevenirea daunelor cauzate de radicalii liberi în ficat, creier și inimă.
Aceasta planta are efecte antioxidante și anti-îmbătrânire.
Studiile de laborator au demonstrat că busuiocul are proprietăți antibacteriene. Adăugarea busuiocului proaspăt la salată, nu numai că adaugă aromă, dar ajută și la reducerea numărului de bacterii dăunătoare din farfurie.
Datorită efectelor sale deosebite asupra glandelor endocrine, maceratul din busuioc este considerat, pe bună dreptate, un adevărat elixir al tinereții, fiind indicat în cazurile de îmbătrânire prematură, menopauză, andropauză, frigiditate, sterilitate. Maceratul se prepară din opt lingurițe cu busuioc, ce se pun în 4 cești de apă rece timp de șapte, opt ore. Se filtrează, preparatul obținut fiind consumat în fiecare dimineață pe stomacul gol.
Gama unică de constituenți activi, numiți flavonoide, găsiți în busuioc asigură protecția la nivel celular.
Infuzia de busuioc: o linguriță de plantă la 200 ml de apă fierbinte (aproximativ 80 grade Celsius). Se lasă la infuzat 5-10 minute. Se beau 3 ceaiuri călduțe pe zi, după mesele principale, de preferință unul seara înainte de culcare.
Tinctura de busuioc se recomandă intern pentru: astenie, depresie, nevroze , prevenirea îmbătrânirii premature, impotență, frigiditate, migrenă, dureri de cap ce apar pe fond nervos, oboseală, surmenaj, guturai, gripă, bronșită acută, tuse, infecții renale și urinare în faza acută, colită, gastrită hiperacidă, balonare, anorexie, vomă pe fond de nervozitate. Administrarea tincturii de busuioc: 1 linguriță de tinctură diluată în 100 ml de apă, de 3-4 ori/zi. Se administrează la nevoie sau în cure de 3 săptămâni.
Extern, tinctura de busuioc este indicată în: dureri de cap – frecție pe ceafa și pe pielea capului; nevralgii – frecție ușoară pe zona dureroasă.
Busuiocul este și un tonic general.
Uleiul volatil conținut de acesta are proprietăți antimicrobiene și antifungice.
Niciun comentariu