Multe dintre suferintele indurate de-a lungul timpului de umanitate au fost generate de emotii distructive – de la acele reactii afective care ne ranesc pe noi insine, dar si pe ceilalti. Dar ce sunt aceste emotii distructive si ce anume le formeaza aparitia sau le declanseaza perturband echilibrul interior?
Emotiile negative – ura, furia, mandria, gelozia – se dovedesc a fi distructive prin efectele lor: ne imbolnavesc atat sufletul, cat si corpul. Acestora li se adauga multe alte stari psihice negative, printre care: lacomia, stima redusa de sine, increderea exagerata in sine, invidia, incapacitatea de a intretine relatii apropiate cu semenii, dispretul, resentimentul, anxietatea, atitudinea pesimista, depresia.
Mare parte a suferintelor umane apar ca urmare a emotiilor distructive, asa cum ura hraneste violenta, iar nevoia acuta alimenteaza dependenta.
In textele budiste se vorbeste despre cele 84.000 de tipuri de emotii negative. Nu toate acestea sunt descrise in detaliu, insa numarul mare reflecta complexitatea mintii umane si ne arata ca metodele prin care se poate transforma mintea trebuie sa se adapteze la aceasta mare varietate de dispozitii mintale. In orice caz, aceste emotii se multiple se imbina in cinci emotii principale: ura, frica, confuzie, mandrie si gelozie.
Ura este dorinta profunda de a-i face rau cuiva, de a-i distruge fericirea. Nu este exprimata neaparat sub forma unei izbucniri de manie. Nu se manifersta intotdeauna, dar se va manifesta in circumstante care declanseaza ostilitatea individului. De asemenea, se afla in legatura cu multe alte emotii inrudite, cum ar fi resentimentul, dispretul, ostilitatea si asa mai departe.
Apoi mai exista ignoranta, lipsa capacitatii de a discerne ce trebuie facut sau ce trebuie evitat pentru a ajunge la fericire si a evita suferinta. Ignoranta este cu siguranta un factor mintal care impiedica o evaluare corecta si lucida a realitatii. Este o stare mintala care intuneca intelepciunea sau cunoasterea de fond. Prin urmare, este considerata un aspect daunator al mintii.
Mandria are mai multe aspecte: sa fi mandru de propriile realizari, a te simti superior altora sau a-i dispretui, a-ti evalua gresit calitatile sau a nu recunoaste calitatile altora. Merge adesea mana in mana cu ignorarea propriilor defecte.
Gelozia poate fi vazuta ca incapacitatea de a te bucura de fericirea altora. Oamenii nu sunt niciodata invidiosi pe suferinta altora, ci pe fericirea lor si pe calitatile lor. Aceasta este o emotie negativa. Daca scopul nostru este de a contribui la bunastarea altora, ar trebui sa ne bucuram daca ei reusesc sa ajunga singuri la fericire. De ce ar trebui sa fim invidiosi?
Ajungem la posibilitatea administrarii emotiilor negative nu doar prin observare, ci si prin transformarea interioara. Pe masura ce emotiile negative se strecoara in minte, ele se transforma in dispozitii si, in cele din urma, in trasaturi de caracter. Prin urmare, omul trebuie sa inceapa prin a modifica emotiile insele.
Fiecare emotie are un atidot specific. Nu poti simti ura si iubire fata de acelasi obiect. Astfel ca iubirea este un antidot al urii.
Ceea ce discutam prea putin si, inca, nu suficient de serios, tine de psihologia individului, de educatia lui pentru viata, de o cunoastere minima a felului in care ne putem gestiona gandurile, emotiile, trairile si comportamentele pentru a gestiona situatiile cauzatoare de stres.
Situatiile stresante de viata prezinta un potential periculos de schimbare a atitudinii si a comportamentului chiar si pentru oameni fara probleme psihice; pentru cei care mostenesc o gena bolnava sau se afla, deja, intr-o destructurare psihica de orice natura.
Violenta fizica trebuie privita ca simptom clar, indiscutabil al unei „patologii interioare”, ca simptom al lipsei de control asupra emotiilor, impulsurilor si a gandirii individului. La noi inca se mai crede ca violenta fizica este normala, inca o mai credem justificata, inca mai vedem in ea diferite virtuti.
In realitate, lovirea altui om are in substrat ura, furie, dorinta de razbunare si de ucidere, adica emotii si trairi distructive, care, prin acumulare, reprimare, negare sau alte mecanisme devin cauzele reale ale comportamentului criminal si „adevaratii autori” ai crimelor, indiferent de motivatia lor exterioara.
Ura, dorinta de razbunare, gelozia, invidia si toate emotiile distructive stau la baza bolilor psihice, a tulburarilor de comportament si a faptelor criminale. Lovirea altei persoane este un semnal de alarma, care trebuie investigat cu mai multa atentie si sactionat drastic, inainte de a produce un criminal.
Pe de alta parte, avem mari carente legate de intelegerea vietii, a emotiilor, a dinamicii schimbarii, a pierderii, a atasamentului, a esecului si a suferintei, ceea ce produce, in fapt, emotia distructiva, gandirea ingusta si comportamentele asociate lor, pe care le regasim peste tot, in forme de manifestare care ne afecteaza pe toti.
Niciun comentariu