Postul și rugăciunea sunt cele două aripi cu care creștinul se înalță spre cer. Acest zbor către mântuire nu trebuie să înceteze niciodată.
Părintele Arsenie Boca iubea mult postul și rugăciunea și deseori îi îndemna pe oameni să le facă.
Postul curateste ochiul, rugaciunea curateste mintea
Postul este prima poruncă a lui Dumnezeu
Postirea este veche de când lumea și este bine să știm care sunt „efectele și beneficiile” acestei practici duhovnicești.
Postul nu a fost inventat de biserici și de preoți. Este chiar prima poruncă a lui Dumnezeu, dată primilor oameni, pe când aceștia se aflau în Grădina Edenului.
Dacă atunci a fost nevoie de post, cu atât mai mult acum, când trăim în lume și suntem ispitiți la tot pasul.
De dincolo am sa va ajut mai mult
Să mănânci cu măsură, fără să te saturi
Postul este o poruncă ce are în vedere stăpânirea de sine, spunea Părintele Arsenie. El însuși practica o asceză trupească și sufletească deosebit de riguroasă.
Se spune despre el că atunci când era la Sâmbăta de Sus, mânca foarte puțin. Hrana lui era numai de post. Consuma legume, în special morcovi rași. Stătea mult în genunchi la rugăciune și dormea jos, pe podea.
În cartea sa „Cărarea Împărăției”, duhovnicul scria că postul înseamnă să mănânci cu măsură, adică să nu te saturi. De asemenea, la masă să nu ai prea multe preparate, ci ceva simplu, care nu ațâță poftele.
Doar un fel de mâncare pe zi
Părintele spunea că este bine ca într-o zi să se mănânce doar un singur fel de mâncare și aceea cu înfrânare.
„Mâncarea să fie de un singur fel, din bucate neînsemnate și care se găsesc fără bătaie de cap și pe care nu le poftește sufletul”. Sfatul acesta pare foarte greu de împlinit astăzi, când în jurul nostru se învârt mulțumi de bucate și felurite preparate.
Părintele Arsenie făcea el însuși ceea ce învăța pe alții. Era atent la hrană și își pregătea singur mâncarea, în care se găseau mai ales morcovii cruzi, dați prin răzătoare.
Cu toate că hrana lui era săracă și puțină, părintele avea o putere fizică uimitoare. Mulți bărbați rămâneau uluiți de forța pe care o avea în brațe și în trup.
Vinul, dar și apa cu măsură
Nu se pronunța împotriva vinului ca fiind ceva rău în sine, ci împotriva beției și a băutului peste măsură.
„Vinul e folositor la bătrânețe, la neputință și la frig și atunci puțin. Iar la tinerețe, la căldură și la sănătate, mai bună este apa”.
Nici apa, care este o băutură lipsită de gust, nu trebuie să o bei în cantitate mare. Apa trebuie să fie puțină, zicea Părintele, „căci setea e mai bună decât toate poftele trupești”.
„Postul este apa care stinge văpaia patimilor”
Părintele Arsenie prețuia mult postul și îl considera un mijloc eficace de curățire a firii de patimi, împreună cu rugăciunea.
„Toți oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu și-au smerit sufletul cu rugăciune și post”. Din aceste cuvinte înțelegem nu doar cât de necesară este pentru viața duhovnicească postirea, ci și starea în care ea se face, anume smerenia.
Mântuitorul Însuși a postit vreme de 40 de zile, înainte de a începe propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu. Măcar că era cu totul curat și nepătimaș, a postit, ca să ne dea nouă pildă.
De ce are nevoie omul de post? Pentru că acesta ajută la înfrânarea patimilor. Cu pornirile trupului nu poți intra la tratative. El nu poate fi strunit decât prin post. „El nu știe și nu recunoaște alte convingeri. De aceea el trebuie uscat, încet cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde”.
Postul subțiază mintea și face ca Duhul Sfânt să sporească înlăuntrul nostru. El ne descoperă căile mântuirii. „Postul ne ajută să înțelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul”.
Postul curăță vederea, iar rugăciunea mintea
„Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curățește ochiul, rugăciunea curățește mintea”.
Însă postul și rugăciunea sunt nu doar stavile împotriva păcatului, ci și „puternice arme de luptă duhovnicească”. Cu acestea două poți birui tot păcatul.
Cu rugăciunea și cu postul cosești păcatul, aduni virtuțile și nimicești buruiana gândurilor sălbatice, zicea părintele.
Nu mănânci carne de animal, dar „carne” de om mănânci
Însă nu tot postul este post adevărat. Nu se cheamă post doar abținerea de la anumite mâncăruri, ci mai ales abținerea de la păcate.
„Unii cred că a nu mânca carne și cele asemenea ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, mușcând cu gura, osândind cu vorba și ucigând cu gândul”.
Postul nu trebuie înțeles și practica doar ca „un regim al stomacului”.
Posturile de miercuri și vineri
Posturile care trebuie păzite cu acrivie sunt cele de miercuri și vineri, precum și cele rânduite în decursul anului.
Aceste două zile din săptămână „sunt pentru creștini două zile de întristare, meditație și rugăciune, nu de plăceri trupești”.
Omul trebuie să știe că atâta timp cât „nu iese din poftă, nu se poate apropia de Dumnezeu”.
Părintele Arsenie sublinia mult importanța respectării postului de plăceri trupești între soți în aceste zile. Spunea că acei copii care sunt zămisliți în posturi și sărbători au probleme în viață.
„Faceți bine și țineți posturile, osteniți-vă trupurile să nu zburde’” Pe cel care ține posturile, Dumnezeu îl ajută când Îl strigă, când Îl roagă.
„Întăriți-vă cu Sfânta Împărtășanie și nu se poate să nu se poată!”
Niciun comentariu